vineri, 24 mai 2013
Vreau sa ramîn femeie...
Vreau sa raman femeie
''[...] Nu vreau sa demonstrez nimic. Mi-as dori din inima sa am langa
mine un barbat care sa ma protejeze. Nu vreau sa castig mai bine sau
musai la fel ca el. Nu vreau o masina la fel de mare cat a lor, a
barbatilor. Vreau sa mi se deschida usa cand am nevoie sa ies din taxi
sau sa intru intr-o incinta.
Vreau sa mi se tina paltonul cand afara e frig si vreau sa-l trag pe
mine. Vreau sa mi se intinda o mana cand cobor din tren. Si sa fiu luata
cu masina de acasa cand sunt invitata in oras. Bineinteles, vreau ca un
barbat sa faca toate astea. A, si vreau sa mi se acorde dreptul de a
plange [...], in mod oficial. Asa sunt femeile.
Nici nu-mi trece prin cap sa-mi car singura sacosa cand sunt insotita.
Eu sunt croita sa car buchete de trandafiri de gradina, din cei care
miros frumos. Ii prefer de culoare roz, in caz ca se intreaba cineva.
Incarcatura maxima pe care o pot accepta este un tort de ciocolata care
trebuie sa ajunga urgent in fridiger, acasa. Asta da, pot sa car. Dar de
multe ori trebuie sa mimez ca imi prieste sa ma descurc singura. Pentru
ca exista uneori barbati care asteapta asta de la mine.(Din pacate,
tocmai femeile i-au invatat asta). Ma cred feminista .
[...]Imi place sa ma muncesc la un mic dejun pentru doua persoane chiar
si trei sferturi de ora. Cand il gusta cineva, vreau sa ma laude mult.
Imi plac rochiile incredibil de tare. Imi plac in special cele cu
buline. Imi plac agrafele cu libelule si glossul pentru buze. Imi place
sa fac cumparaturi de sutiene dantelate si pantofi. Chiar daca mai am
acasa si sutiene si pantofi.
Cand o sa fac copii, nu vreau sa ma intorc la serviciu dupa 2 luni de
stat acasa. Ma gandesc ca vreau sa alaptez macar un an intreg. Si sa
stau acasa cat se poate de mult. Nu cred ca se darama vreo
intreprindere, oricat de importanta as fi eu in ea, cat fac eu mere rase
cu biscuiti. Chiar daca decid sa fac asta timp de doi ani intregi. Doar
mere rase cu biscuiti.
Nu vreau sa fiu egala lui, nu suntem cantitati care putem fi masurate cu
acelasi instrument de masurat. Cred ca barbatii si femeile sunt
diferiti si e foarte bine asa. Dar de ce tot vorbim despre asta? Despre
egalitate? E chiar asa de important subiectul pentru unele dintre noi?
Vreau sa raman asa, femeie, pana in varful unghiilor mele pictate mereu
in rosu aprins. Unghii care se prezinta ca o declaratie de feminitate si
nu de razboi."
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu